“împinge barierele până ce ies scântei”
Musicweb International
 
“plin de atmosferă, un minunat vârtej de sunete”
The Classical Reviewer
​
“Maistorovici atinge o notă aparte”
The Daily Telegraph

Vlad Hîrlav Maistorovici a colaborat ca solist, compozitor sau dirijor cu orchestre ca London Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Britten-Pears Orchestra, European Union Chamber Orchestra, Orchestre des Jeunes de la Méditerranée, Sao Paulo Symphony Orchestra, Orquestra Filarmônica de Goiás, Campos do Jordao Festival Orchestra, South Bank Sinfonia, New European Ensemble Haga, Young European Strings Camerata Bruxelles, Sinfonia Cymru Cardiff, Lausanne Chamber Orchestra, Nouvel Opéra Fribourg, Estonian Sinfonietta, Filarmonica George Enescu București, Orchestra de Cameră Radio București, Orchestra Simfonică București și majoritate orchestrelor din România. A colaborat cu dirijori ca Neil Thomson, Clement Power, Jonathan Berman, Jonathan Bloxham, Michael Wendeberg, Thierry Fischer, Gottfried Rabl, Baldur Brönnimann, Gabriel Bebeșelea, Tiberiu Soare, Radu Popa, Radu Postăvaru, Radu Paponiu, și alții. Laureat al concursurilor internaționale, a concertat pe mari scene ale lumii, cum ar fi South Bank Centre, Cadogan Hall, The Sage Gateshead, Salle Flagey Bruxelles, Studio Ernest Ansermet Geneva, Kulturhaus Helferei Zurich, Sala Mare a Conservatorului din St. Petersburg, Merkin Hall New York, Ateneul Român, Festival d'Aix-en-Provence, Verbier Festival, St. Prex Festival, Newbury Spring Festival, Spoleto Festival, Festivalul Enescu, Festivalul Sonoro.

Interpretările lui Hîrlav Maistorovici se bazează pe ”siguranță tehnică, dublată de diponibilitatea artistică de a împinge barierele până ce ies scântei” (Musicweb International), iar ca dirijor ”stăpâneşte litera şi spiritul partiturii” (Institutul Național al Patrimoniului). Maistorovici este custodele viorii Nicolò Gagliano din 1751 aparținând Rațiu Family Charitable Foundation. A generat, individual sau ca membru fondator al Mercury Quartet din Londra, comenzi de noi lucrări ale celor mai talentați compozitori ai generației sale, ca Mark Simpson, Steven Daverson, Charlotte Bray, Edmund Finnis, Laurent Durupt, Diana Rotaru dar și ale maeștrilor consacrați ca Mark Anthony Turnage (care i-a dedicat lucrarea Romanian Rhapsody), Jonathan Cole și Dan Dediu. În stagiunea 2012-2013, a ocupat postul de solist al orchestrei Contrechamps de la Geneva. Albumul Mercury Acoustic, produs de Gabriel Prokofiev și lansat în 2010 de casa de discuri Nonclassical Londra explorează improvizații și colaborari cu mai mulți DJ europeni. Pasiunea și admirația pentru muzicienii trupei legendare Queen l-au inspirat să continue explorarea genului crossover cu QUEENClassics, comandă Sinfonia Cymru și licențiat de Hal Leonard, în care ”ca violonist, Maistorovici este o combinație între Stephane Grappelli și Brian-May” dirijând ”șlagăre arhicunoscute, aranjate superb de Maistorovici” (Wales Arts Review).

Compozițiile lui Hîrlav Maistorovici sunt căutate și apreciate. ”Atrăgătoare și răsunătoare” (Musical America), plină de ”contraste vii” (London Financial Times) și caracterizată prin ”plasticitate a exprimării”, muzica sa figurează în repertoriul unor orchestre și artiști de talie mondială, iar partiturile sale figurează în catalogul Universal Edition. Reflectând experiența sa vastă de interpret, lucrările sale sunt la fel de diverse ca și artiștii și instituțiile pentru care au fost comandate: de la ”minunatul vârtej de sunete” (The Classical Reviewer) din Halo pentru orchestră (comanda London Symphony Orchestra și înregistrată la casa de discuri LSO Live), sau dadaismul ironic din R.E:M!X (Vis cu vampiri) (comandă a festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi), la rapsodicul Concert Transilvan (prezentat în premieră de Dmitry Sitkovetsky și orchestra de cameră New European Strings, și comentat de ziarul Adevărul ca ”o nouă Poemă Română”), Maistorovici ”atinge o notă aparte” (The Daily Telegraph). În 2012, Institutul Cultural Român de la Londra a deschis stagiunea cu un concert intitulat Night Music: the chamber works of Vlad Maistorovici. În 2014, proiectul a fost reluat cu video-mapping în cadrul Festivalului Internațional Amadeus de la Sibiu/Hermanstadt, sub directoratul lui Christian Badea. În anul 2019, Maistorovici a interpretat în premieră olandeza compoziția sa Concert Transilvan și a condus Octetul op. 7 de Enescu pentru orchestră de cameră cu Young European Strings Camerata la Teatrul Diligentia din Haga în deschiderea sezonului cultural conex Președinției României la Consiliul UE. În 2023 Maistorovici a conceput și dirijat spectacolul Metamorfoze: o călătorie muzicală în lumea lui M. C. Escher la Tuinzaal de la Kunstmuseum din Haga alături de New European Ensemble și colectivul de artiști video DeFrame cu ocazia aniversării marelui artist olandez, care reunește muzica lui Bach, Webern, Pärt și Maistorovici într-un ”spectacol muzical/vizual prin excelență, un concert foare plăcut, cu o concepție și execuție strălucită” (ArtsTalk Magazine). În 2024 a compus lucrarea B.A.C.H., passacaglia pentru vioară solo, lucrarea impusă în repertoriul Concursului Internațional George Enescu.

Născut și crescut la Ploiești (1985), Vlad Hârlav Maistorovici a fost elev al Liceului de Artă Carmen Sylva, unde a început studiul viorii cu Elena Istrate, apoi Adrian Ceapă și Ioana Croitoru. Cu susținerea regretatei pianiste Lory Wallfisch a candidat și obținut o bursă integrală la prestigioasa Yehudi Menuhin School din Marea Britanie, unde a studiat vioara cu profesoara Natalia Boyarsky și Lutsia Ibragimova. Și-a continuat studiile la Londra unde a studiat vioara cu Felix Andrievsky, compoziția cu Mark Anthony Turnage, Jonathan Cole și Richard Causton, și dirijat cu Patrick Bailey la Royal College of Music. Și-a aprofundat arta solistică cu Pierre Amoyal la Haute École de Musique Lausanne, care i-a conferit titlul de Master în Solistică. A studiat muzica de cameră timp de trei ani cu Bruno Canino la Scuola di Fiesole din Florența și a luat lecții influente de la Boris Kuschnir, Anna Chumachenko, Gordan Nikolich, Ivry Gitlis, Ida Haendel, Zakhar Bronn, Ferenc Rados la cursuri prestigioase de interpretare muzicală, dar și management și antreprenoriat muzical, cum ar fi Verbier Academy sau Keshet Eilon. S-a perfecționat în compoziție cu Oliver Knussen, Colin Matthews și Magnus Lindberg la Aldeburgh, Giaccomo Manzoni la Florența și Dan Dediu la UNMB, care i-a conferit titlul de Doctor în Muzică. Este câștigător al Concursului de Compoziție George Enescu, Clive Christian Composition Award, Golden Medal la Berliner International Competition, The Tillett Trust Performer Platform Londra, Young Concert Artist Trust Londra, Concursul Internațional pentru tineri violoniști Remember Enescu și al multor alte distincții naționale și internaționale. Conferențiar universitar la Universitatea Națională de Muzică București, a susținut masterclass-uri și workshop-uri la Royal College of Music Londra, King's College Londra, Universitatea din Southampton, Conservatorul din Geneva, Lilla Akademien Stokholm, Dartington International Summer School, și altele. În 2015 a fondat vibrate!festival, un eveniment internațional curatoriat alături de pianista Diana Ionescu, prilej de întâlniri unice ale artiștilor clasici inovatori de talie internațională, care se adresează unui segment larg al publicului prin programe eclectice și proiecte multidisciplinare în spații consacrate și alternative.